„Duceţi până la capăt mântuirea voastră… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:12-13)

     Scriind creștinilor din Filipi, ap. Pavel le spunea și ne spune: „Astfel dar, preaiubiților… duceţi până la capăt mântuirea voastră… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Ai impresia că sună a contradicție, nu-i așa? Dar de fapt este un paradox. Filozoful, scriitorul, criticul și teologul britanic Gilbert Keith Chesterton a descris paradoxul ca fiind „adevărul care stă în cap pentru a atrage atenția.” Cheia înțelegerii paradoxului din versetele citite mai devreme stă în expresia „duceți până la capăt.” Să reținem faptul că Biblia nu ne spune să muncim pentru mântuirea noastră. A munci pentru ceva înseamnă a câștiga lucrul acela, a-l merita, a fi vrednic de el. Și Biblia ne învață în mod clar că mântuirea nu este ceva pentru care trebuie să muncim ca s-o câștigăm. Este darul fără plată al harului lui Dumnezeu (vezi Efeseni 2:8-9). Când apostolul Pavel spune „duceți până la capăt mântuirea voastră”, el vorbește despre un exercițiu spiritual. Ce facem noi în timpul unui antrenament fizic? Ne dezvoltăm și ne tonifiem musculatura cu care Dumnezeu ne-a înzestrat deja. A duce la capăt înseamnă a crește și a folosi la maximum ce ți-a fost dat. Ceea ce vrea Pavel să spună aici este că trebuie să ne desăvârșim viața spirituală! Dumnezeu are partea Sa în creșterea noastră spirituală și noi de asemenea avem partea noastră. El ne dă puterea, însă noi trebuie s-o accesăm, să apăsăm întrerupătorul și s-o lăsăm să se reverse în viețile noastre pentru a împlini voia Sa pentru noi. Cum facem asta, în mod practic? Petrecând timp în rugăciune și citind Cuvântul lui Dumnezeu, în fiecare zi. Modelându-ne și întărindu-ne unii pe alții prin părtășie. Punând în negoț darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu. De fapt, El și-a făcut deja partea; acum depinde de noi s-o facem pe-a noastră!